M1. Atelierul – Reper cronologic in istoria Murfatlarului

SONY DSC

Vinul are nevoie de simboluri si de povesti – despre oameni si locuri -, elemente care il personalizeaza si contribuie la valoarea lui intrinseca. Un astfel de simbol este si vechea sala de protocol de la Murfatlar, spatiu care, din toamna lui 2014, gazduieste M1. Atelierul.

Poate parea greu de imaginat, insa sala in care a fost creat noul “Atelier”, spatiu de degustare, documentare si creatie al enologilor de la Murfatlar, este un reper foarte important in istoria de peste 50 de ani a celui mai mare producator roman de vinuri. Ceea ce astazi reprezinta probabil cea mai moderna sala de degustare din tara a marcat niste episoade importante in evolutia Murfatlar, inca de la debutul sau pe piata vinului, la inceputul anilor ’60, etape pe care le-am descoperit stand de vorba cu una dintre figurile marcante ale vinului romanesc si ale celui de Murfatlar, vinificatorul Alexandru Canariov.

razvan si nea sandu

Razvan Macici si Alexandru Canariov, doua generatii de vinificatori in istoria Murfatlarului si a Cramei Atelier

Combinatul viticol de la Murfatlar a fost realizat intre anii 1960 si 1963, timp in care a fost construit inclusiv corpul in care acum se afla M1. Atelierul. Printre principalele destinatii pe care le avea sala au fost acelea de a gazdui intalnirile profesionale si organiza degustari de vinuri, insa, de departe, cel mai important obiectiv vizat era cel turistic.

In 1962, Alexandru Bratescu, fiul scriitorului Bratescu-Voinesti, ajunge la Murfatlar si realizeaza fresca din sala de degustari, tema abordata fiind procesul de creatie a vinului, cu trimiteri catre partea de legenda a acestuia, dar si cu elemente reprezentative pentru epoca socialista. “Acum 2 ani, in 2012, Alexandru Bratescu, la 91 de ani, a vizitat crama special pentru a vedea daca mai exista aceasta fresca. A fost extrem de surprins cand a vazut ca ea inca trona pe peretele din sala de degustari si ca, in plus, era foarte bine conservata”, isi aminteste Alexandru Canariov.

Si ca tot am ajuns la domnul Canariov, este de mentionat faptul ca aventura sa la Murfatlar a inceput pe 1 ianuarie 1964. Dupa 6 luni, timp in care a lucrat ca viticultor, este angajat pe pozitia de “sef de protocol”, avand ca atributii “primirea turistilor, prezentarea unitatii, plimbarea acestora prin vie, vizitarea liniei de imbuteliere si organizarea de degustari de vinuri”. “Sala de degustare avea o capacitate de 60-80 de locuri, cu mese de cate patru persoane. In acea perioada, exista un contract cu ONT Carpati, in care era prevazut ca toti turistii care ajung pe litoral prin aceasta agentie, in timpul sejurului, sa aiba inclusa si o vizita la Murfatlar. Va dati seama ca era un mijloc de promovare fantastic! Unii dintre turisti reveneau la Murfatlar chiar si a treia oara in acelasi sejur”, mai afirma Alexandru Canariov. Astfel, anual, Murfatlarul ajungea sa numere intre 60.000 si 80.000 de vizitatori pe an, principalele tari de provenienta ale acestora fiind Germania, Franta, Suedia, Norvegia, Polonia sau Cehoslovacia.

Perioada de “celebritate” a salii de degustare s-a incheiat in 1972, an in care in peisajul podgoriei Murfatlar a aparut “Punctul turistic”, loc care a preluat functia eno-turistica a acesteia, fiind vizitat zilnic de peste 300 de turisti. Vechea sala era folosita in continuare pe post de loc pentru degustari profesionale si intalniri, insa inclusiv aceste activitati aveau sa fie mutate in alta parte. In toamna lui ’72, s-a construit aripa noua a cramei, cea sub forma de “nava”, vizibila din DN22, loc in care, pe langa o noua sala de degustare, mult mai spatioasa, a fost construit si muzeul vinului de la Murfatlar. Din acel moment, sala a fost conservata, fiind folosita mai intai ca depozit de materiale, si mai apoi ca spatiu pentru birouri.

Din 2014, vechea sala de protocol a reintrat intr-o noua etapa a vietii, fiind mai nou cunoscuta sub numele: M1. Atelierul.

SONY DSC

“Unu pentru toti si toti pentru M1”

Ideogram Studio de arhitectura
Arhitecti: Tudor Constantinescu, Ilinca Paun Constantinescu, Brandusa Tudor, Anca Cioarec, Andreea Udrea
(Text si foto: Ideogram Studio)

Tema actuala a proiectului s-a nascut dintr-o necesitate, aceea de a crea un spatiu de lucru intern, foarte specializat, pentru procesul de creatie a vinului. Extrem de complex, acest proces desemneaza activitati diverse precum cele de studiu, documentare, dezbateri, prezentari, degustari, realizari de cupaje. Spatiul care urma sa gazduiasca toate acestea avea sa poarte numele M1. Atelierul, dupa crama artizanala inaugurata in 2010 si „dirijata” de enologul Razvan Macici si avea deci sa ia locul, sub o alta forma, fostei sali de protocol.

Spatiile cerute prin tema de proiect reflecta activitatile descrise mai sus: cea principala, de degustare si de lucru pentru cupaje, si o a doua zona, a studiului individual sau a formarii ocazionale a unui numar mai mare de profesionisti invitati. Aceste zone sunt deservite de cateva spatii secundare: garderoba, bucatarie si grupuri sanitare. In cifre, tema presupunea gazduirea intr-o suprafata de cca 120 mp a unei mese de degustari de 12 persoane, a unui spatiu de lectura pentru 1-2 persoane si a unei mese de conferinte modulabile de cca 12 persoane.

SONY DSC

Conceptul amenajarii – organizare functionala, atmosfera, obiecte

Vechea sala de protocol venea deja cu propria sa istorie, cel mai bine reprezentata de o fresca a anilor 1960, ce infatiseaza cu tente vadite realist-socialiste evolutia productiei locale de vin, din timpuri antice pana in contemporan. Intrucat isi pune amprenta puternic pe atmosfera spatiului, atat cromatic, cat si prin continut, fresca este un element pe care am ales sa il mentinem si care a contribuit la generarea propunerii noastre. Astfel, aceasta a fost restaurata, expusa si extinsa cromatic printr-un cadru imbracat in nuante calde de lemn, tratat diferit fata de restul atelierului.

Prin urmare, raspunsul nostru la tema propune alaturarea dintre o zona activa, luminoasa, imaculata, de lucru si una tihnita, mai retrasa, calda, cu lumina scazuta.

SONY DSC

Zona imaculata este una a relatiei alchimice dintre enolog si vin. Materialitatea ei este specifica unui mediu aseptic, cu suprafete perfect netede si albe, care permit o analiza impecabila a culorii si a consistentei vinului analizat. Elementul principal si inovator este fara indoiala masa de degustari, dedicata acestui tip de activitate, cu lavoare mobile si lumini ce corespund fiecarui post de lucru, cu scaune inalte, de lucru. Acest spatiu foarte luminos si functional (ce poate fi insa si complet izolat de lumina exterioara pentru proiectii) este deservit de o bucatarie dotata cu toate necesitatile, ce comunica cu sala printr-o vitrina de vinuri. Pe suprafata intinsa alba, a pardoselii finisate cu rasina epoxidica, a mesei de corian, lunga de 7,5m, a peretilor imbracati in ceramica sau a dulapurilor albe ale garderobei, se deseneaza cateva contururi fine: suportul de pahare, numele atelierului si siluetele scaunelor „Wire” concepute de Harry Bertoia in 1952.

SONY DSC

Zona de lemn are o dimensiune a confortul studiului, imprumuta din caldura unei biblioteci individuale, pe care enologul si-o insuseste si in care simte ca se poate retrage in liniste, pe divanul de piele si lemn curbat conceput de Charles Eames in 1956. Textura prietenoasa a lemnului, imaginea de „cutie” de lemn data de inaltimea mai scazuta, precum si situarea pe un podium, ii confera atmosfera deopotriva privilegiata si protejata a acestui spatiu. In acelasi timp, zona gazduieste si un spatiu de conferinta pentru grupuri mici, care dispune de o masa-obiect flexibil ce se poate configura in functie de caracterul intalnirii. Masa hexagonala este un astfel de obiect modular compus din sase piese individuale, ce pot fi dispuse in spatiu in nenumarate variante. Pe fundalul picturii monumentale si a cadrului cald de lemn, scaunele mesei de conferinta si uriasa lampa alba sunt singurele elemente albe ce se profileaza, facand legatura cu zona imaculata a degustarilor.

Cele doua spatii principale sunt tinute laolalta de un perete de expunere liniar, lung cat toata incaperea, ce aseaza la vedere rodul tuturor activitatilor, anume sticla de vin, produsul finit, imbuteliat, cu eticheta care ii spune istoria si care e gata sa ajunga la consumator.

M1. Atelierul este deci un spatiu intern, de lucru intens, in care, cu toate ca functionalul a reprezentat ratiunea proiectului, esteticul indeplineste de asemenea un rol. Din punct de vedere simbolic, este un spatiu in care istoria si contemporanul coexista: atat zona imaculata, cat si cea de lemn contin elemente de mobilier de autor care s-au nascut in aceeasi perioada istorica (nu si in acelasi context insa), cu elementele originale ale locului, pe care am ales sa le pastram ca martori. In acelasi timp, atelierul este, prin toate dotarile tehnice si functionale si prin materialitate, racordat la contemporan, respectand astfel demersul Murfatlar, de vector al traditiei si inovatiei deopotriva.

Intra in atelierul de vinuri de langa malul marii!

3 replies »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Follow atelierul de vinuri on WordPress.com

Video tentatii. Rezisti?

Alege!

Arhiva

atelierul de vinuri

Blog Stats

  • 471,752 hits
%d blogeri au apreciat asta: